Prințesa de la Palat – Laura Felea, profesoară de Istorie, Liceul Tehnologic „Henri Coandă” / Director al Palatului Copiilor Tulcea – profesor MERITO 2022

Prințesa de la Palat

„Scopul cercului meu este, ca prin învățarea experiențială, să dezvolte niște abilități care nu se cultivă în școală: de cetățenie activă, de voluntariat, de implicare, abilități de vorbit în public.”

„Prințesă la Palat, primesc audiențe” este statusul de pe WhatsApp al Laurei Felea. Este directoarea Palatului Copiilor din Tulcea din 2017 și mereu îi calcă cineva pragul cu câte o solicitare. Chiar și copiii, care îi spun pe numele mic și pentru care are mereu bomboane.

Laura are 43 de ani și lucrează cu copiii de când avea 18 ani. A luat notă mare la Bacalaureat, dar în acea vară s-a îndrăgostit, n-a mai învățat și a picat admiterea la facultatea de istorie din Iași. Terminase la liceu profilul istorie – științe sociale, așa că s-a angajat ca profesor suplinitor în Cataloi, primul sat de lângă Tulcea. Primii ei elevi erau abia cu trei ani mai mici decât ea.

De istorie a prins drag de mică. Era în clasa a III-a, când un verișor venit să predea la Tulcea a locuit cu familia ei. Cele mai mari bucurii ale ei erau să intre pe furiș în camera lui, să citească din cărțile de istorie și să-l vadă corectând teste. Nu-i place nici acum capitolul despre Evul Mediu, pentru că-și amintește că tot dădea peste o lecție despre cum a fost schingiuit și pus pe un scaun de fier încins Gheorghe Doja. A lipit până la urmă acele pagini din manualul verișorului, ca să nu mai vadă fotografiile terifiante. În acel an, după ce a terminat de citit tot ce a găsit în camera lui, l-a întrebat de ce pune atât de multe note de 4. I-a răspuns că ea știa mai multă istorie decât elevii lui.

„Apoi am început să citesc din legende istorice, apoi alte povești și așa s-a născut o pasiune”, spune ea. „Mulți spun că istoria este grea. Eu zic că e cea mai frumoasă poveste. Dacă am învăța mai multă istorie, cred că n-am mai face anumite greșeli în viața de zi cu zi.”

La Palatul Copiilor n-a fost niciodată pe când era elevă, pentru că a aflat de activitățile gratuite de acolo abia când trebuia să se pregătească pentru Bacalaureat, dar i-a dus pe elevii ei de la Cataloi, cărora le era dirigintă. Sâmbăta îi prelua din sat cu autobuzul, îi asista la cercurile de ecologie, speologie, informatică și astronomie, apoi îi urca iar în autobuz, ca să-i ia în primire părinții.

„Stăteam și eu la activități ca să învăț, deseori eram precum copiii. Văzând că am prins pasiune de metodele non-formale, profesorii de la Palat mă încurajau să particip activ.”

Așa a făcut și în următoarele trei școli în care a lucrat (a fost și directoare, în două dintre ele). Între timp, a urmat la fără frecvență Facultatea de Istorie din București, iar în 2010 a devenit profesor la Palat.

Formarea îi permitea să predea cercul „Educație pentru cetățenia democratică”, o denumire pe care ar fi foarte complicat să o schimbe și din cauză căreia elevii nu s-au prea înghesuit la început. Dar ca să fie profesor la Palat, a trebuit să dea câteva probe practice: să demonstreze că are abilități de lucrat la calculator, să gândească cum ar organiza un concurs județean specific cercului, să schițeze o programă – cercurile de la Palat nu au programe prestabilite – și să explice o metodă non-formală pe care ar fi putut să o aplice la cerc.

La o lună după ce a luat postul, era așezată pe un fotoliu în cabinetul său, plângând în hohote. Strânsese 36 de copii din 90, câți ar fi avut nevoie ca să atingă norma, iar salariul era de două ori mai mic decât la jobul anterior, ca directoare a unei școli dintr-un sat tulcean.

Treptat, elevii au început să fie atrași de metodele non-formale de la cerc, care era împărțit în mai multe grupe: de dezbateri, de voluntariat și de educație pentru sănătate. Acum nu mai e nevoie să meargă prin școli și să convingă elevii să vină la activitățile ei, cum făcea la început, căci copiii știu deja ce se întâmplă acolo. Și, de multe ori, își aduc și prietenii.

„Scopul cercului meu este ca, prin învățarea experiențială, să dezvolte niște abilități care nu se cultivă în școală: de cetățenie activă, de voluntariat, de implicare, abilități de vorbit în public.”

De exemplu, împarte elevii în grupuri care lucrează apoi în clase diferite. Fiecare echipă trebuie să construiască etajul unei case, iar la fiecare 15 minute un reprezentant al fiecărui grup are voie să le viziteze pe celelalte pentru un minut și să adreseze câteva întrebări. Testul este dacă la final etajele se vor îmbina corect.

„Învață ce importantă e comunicarea într-o echipă, să-și identifice rolurile – că nu toți trebuie să fie șefi –, să se cunoască pe ei”, explică ea. „Atunci își dau seama ce le lipsește. Poate răbdarea de a-i asculta pe ceilalți sau poate spiritul de echipă.”

Sau, la grupul de educație pentru sănătate – unde află și noțiuni de educație sexuală –, invită câțiva voluntari într-un joc de rol. Sunt membri din două familii, trag bilețele și află ce rol au, apoi își imaginează câteva scene din viața obișnuită a personajelor. Doar că pe spatele a două bilețele sunt desenate două buline negre. Înseamnă că peste șase luni, în urma unor analize, vor descoperi că au SIDA. Cum se schimbă viața în familiile lor?

„Deși înainte de joc ei învață despre această boală, e cu panică. Mi s-a întâmplat să și plângă un copil. Încercăm să vedem cum se simt oamenii ăia, cum sunt discriminați, marginalizați. Îmi doresc ca ei să devină mai empatici, să înțeleagă că nu trebuie să punem etichete.”

Ea este voluntar de 20 de ani la ONG-ul Tineri pentru Tineri, care promovează educația pentru sănătate. Formează grupuri de elevi voluntari cu care merge apoi prin școli și desfășoară activități legate de anatomie, fiziologie, metode contraceptive. Ținând cont de faptul că cea mai tânără mămică din Europa, de 11 ani, este în județul Tulcea, ea spune că aceste noțiuni ar trebui predate în toate școlile.

Atât la cerc, cât și la orele de istorie de la Liceul Tehnologic „Henri Coandă”, le arată mereu elevilor legătura cu viața reală. „Care e aplicabilitatea, la ce mă ajută să știu asta?”, îi întreabă.

De patru ani și-a luat câteva ore și la liceu – și ca să nu piardă contactul cu realitatea, căci la cercul ei vin în special elevi silitori, dar și ca să le fie alături unor elevi care au nevoie de ajutor.

„Profesor cu adevărat bun e cel care face copilul de 4 să devină de 5 – fiindcă un elev de 9 poate să devină de 10 și singur, dacă muncește mai mult”, crede ea. „Fiecare copil care termină școala e un câștig, mai ales la liceele tehnologice.”

Când predă istorie, nu-și dorește de la ei să rețină ani, ci să înțeleagă evenimentele. Să înțeleagă că în viața reală se întâmplă la fel ca în lecțiile de istorie: o faptă are o urmare.

Activitatea de la cerc nu este total separată de cea de la școală. Uneori, după terminarea programului, profesoara face cu elevii de a XII-a variante de subiecte pentru Bacalaureat. Sau, în această perioadă, elevii din cele două grupe de dezbateri se pregătesc la cerc pentru olimpiada școlară pe această temă.

„Dacă între școli există rivalitățile din concurs, aici, la Palat, se pregătesc din toate școlile în aceeași grupă. Învață că pot fi și prieteni.”

Din 2010, este și coordonatorul Consiliului Elevilor din Tulcea, iar anul acesta, înainte de vacanța de Paște, i-a învățat să scrie proiecte pentru a obține finanțări.

„Îi educ pe copiii ăștia, pe toți, așa cum mi-aș dori să fie oamenii pentru viitor. Mai implicați, mai prietenoși, mai empatici”.

Text de Oana Racheleanu

Editor: Lavinia Gliga

Foto: Doria Drăgușin